Gheorghe Zamfir, cel care a încremenit lumea și timpul…

Gheorghe Zamfir, cel care a încremenit lumea și timpul…

Miercuri, 20 decembrie, a fost concertul “Venite Adoremus”, găzduit de Catedrala Sfântul Iosif. 

Orchestra Anima, singura orchestră de muzică sacră din România şi din Europa care se află sub decret eclezial, soprana Alexandra Grigoraş, mezzosoprana Antonela Barnat şi tenorul Andrei Lazăr… toți ne încântaseră cu lucrările lui Vivaldi, Handel, Mozart, Saint-Saens sau P. Mascagni.

Dirijorul Cătălin Toropoc a condus acum cu măiestrie și cu inspirație, din ochi și din mâini, instrumentiștii care au interpretat partituri complicate tehnic.

Au fost aproape o mie de oameni, așezați pe scaune sau în picioare, și tuturor li se păruse, până atunci, că grația divină coborâse printre oameni, purtată de vocile și instrumentele extraordinare care cântaseră.

Până când a venit Gheorghe Zamfir!
Pe care NU îl vedeam.
O prezentatoare l-a anunțat și mai mult îl “bănuiam” cu privirea, în balcon, sus, unde era lângă organistul Eduard Antal.

Este imposibil de redat în cuvinte trăirea aceea.

Și lumea tăcea,
Catedrala aștepta,
Timpul încremenea,
Dumnezeu asculta,
GHEORGHE ZAMFIR CÂNTA…
Totul fermeca…

Sunetul lui din nai a redus la tăcere o catedrală în care erau sute de oameni mari și de copii mici…fără să fie  vazut. Sfinți și îngeri se uitau la toti de pe pereți.

La un moment dat, nici nu mai cânta. Pur și simplu își sufla suflarea, își sufla viața, își sufla HARUL în acest nai… care uluia! Era de-a dreptul olimpian!